luni, 19 martie 2018

Sagrada Familia


Sagrada Familia!! Un nume asociat, deopotrivă, cu originalul, revoluționarul dar și genialul architect-artist Antonio Gaudi dar și cu Barcelona. O catedrală atipică ce nu poate să nu te pună pe gânduri asupra concepțiilor arhitectului și asupra finanțatorilor vremii, care și-au putut imagina că mult-prea-conservatoarele autorități ecleziastice catolice de atunci, vor aproba un proiect atât de straniu și neobișnuit, la acea vreme. Dar au facut-o și, în 1882, construcția ei începe!!
Fatidcul an 1926 când arhitectul moare în mod stupid, marchiaza sistarea construcției și continuarea ei sub altă conducere, dar spre direcții ambigui, având în vedere că nu s-au găsit, în totalitate, planurile originale ale lui Gaudi.
Pe durata Războiului Civil Spaniol (1936-1936), construcția este din nou sistată, ba mai rău, o parte din ceea ce fusese construit e distrus, iar toate lucrările de restaurare și/sau continuare a construcției, conduc spre amestecul de stiluri, materiale și variante constructive ce ni se înfățișază azi!!
Părerile despre Sagrada Familia sunt împărțite, mergând de la admirația firească pentru originalitatea și măreția clădirii, până la păreri total negative!! George Orwell (cu ale cărui idei nu sunt de acord, nici după ce i-am citit “capodopera” numită “1984”, am văzut două filme inspirate de ea, precum și “cartoon”-ul subtil, vezi Doamne, “Ferma animalelor”) o califică drept “una dintre cele mai hidoase clădiri din lume”, exprimându-și chiar și regretul că anarhiștii din timpul razboiului civil nu au aruncat-o în aer când aveau ocazia. Mai sunt asemenea opinii cu care, desigur, nu sunt de acord!!
Ajungând în mirifica Barcelona, am dorit, bineînțeles, să o vizitez, pe baza unui bilet obținut pe internet. M-a frapat, dintru început, aspectul construcției, unde adăugirile din beton și alte materiale, de dată mai recentă, contrastau cu nuanța pietrei folosită de la începutul construcției. Mă îngrozea să constat cât mai e de dus până la capăt. Este înconjurată de un veșnic șantier și flancată de macarale uriașe ce-și rotesc brațele pe deasupra ei, lucrând sau prefăcându-se a lucra, într-o activitate de ar trebui să ducă, ipotetic, până în 2026, le terminarea construcției/restaurării catedralei.
Desigur, am fost impresionat de amplarea și măreția ei, fără a-mi putea ascunde regretul că nu a putut fi terminată pe durata vieții lui Gaudi sau după moartea sa, în baza risipitelor planurilor originale.
După ce am vizitat-o, am revenit pentru a realize aceste fotografii și a-mi contura prezentele gânduri. De câte ori încercam să realizez o imagine, trebuia să mă înarmez cu răbdare, așteptând să treacă prin fața mea rânduri întregi de scăfârlii japoneze, de care nu scapi pe oriunde te-ai afla!! De multe ori aveam impresia că nu mă aflu în Barcelona ci în Barcelokohama sau Barceloshima...
Mă gândeam la faptul că Sagrada Familia este vizitată de zeci de mii de turiști zilnic, numarul acestora ridicându-se la 2,5 milioane anual!! Dacă socotim că fiecare dintre aceștia plătește între 15-20 de euro, încasările întrec orice închipuire!! Dar oare, e în interesul cuiva, ca obiectivul să fie terminat vreodată??!! Din sumele colosale încasate trăiesc, bine-merçi, o armată de paznici și feluriți slujbași aflați permanent cu ochii pe tine, își trag partea municipalitatea barceloneză cu veleități de autonomii catalane, statul spaniol și mai au (încă) de lucru trudnicii implicați în munca de construcție-restaurare. Mană cerească, nu alta!! E vorba de o catedrală, nu-i așa??!!
La acestea se adaugă “puzderia” de vânzători mai mult sau mai puțin ambulanți (majoritatea asiatici…) de suveniruri și de fleacuri felurite…
În jurul ei e o vânzoleală de nedescris. Turiștii vin în valuri, privesc, și-o bifează în lista obiectivelor turistice de prim rang vizitate, o “mitraliază” frenetic cu camerele digitale și, tot mai mult, mai nou, cu telefoanele mobile și pleacă, unii dintre ei propunîndu-și să revină dupa terminarea construcției/restaurării!! Iar dacă acestea vor fi terminate vreodată, va rezulta ceva mult diferit de viziunea lui Gaudi. Oricum, el nu va avea ocazia s-o vadă, să-și pună mâinile-n cap și să moară la loc!!
Mi se părea un sacrilelegiu compozițional și o abatere de la esența lucrurilor a fotografia Sagrada Familia fără macaralele atât de bine și firesc încadrate în decor!! Fără macarale, schele și drapaje de șantier, iși va pierde din specific…
Nu cred că e în interesul cuiva ca Sagrada Familia să fie terminată vreodată!! Ea își realizează menirea turistică și comercială în mod ideal, în starea actuală!! La posibilitățile, dotările și tehnologiile moderne,  precum și la încasările greu de imaginat (mai ales că cei ce o administreaza pot oricând sa mărească prețul biletelor de intrare, fără să dea cuiva socoteala și fără teama de-a diminua afluxul de vizitatori), terminarea ei nu ar trebuie să constutuie o problema!! Problema e însă, alta…
Dinăuntru am putut admira mirificele vitralii în stil gaudian, râcâit fiind, permanent, de “viermele îndoielii” asupra originalității lor. Mă uitam la geamurile de la nivelele superioare, din sticlă banală, așteptându-și, docile, “vitralizarea”, pre imaginația designerilor contemporani.
Odată terminată, prețurile actuale, mari, ale biletelor de intrare nu se vor mai justifica. Asta nu înseamna că ele vor fi, neapărat micșorate, dacă nu vor fi, chiar mărite… Bunăoară, pentru vizitarea (parțială) a Casei Batlló sau a Casei Milà (La Pedrera), trebuie să te “scuturi” de 29 Euro!! De multe ori am constatat că plătesc biletul de intrare la un obiectiv turistic pentru a afla și ce NU pot să văd!! Am trecut prin asta și în Bercelona…
Ma bucur că am văzut Sagrada Familia și nu cred s-o mai revăd vreodată!! Nu că nu aș dori s-o văd finalizată, dar mi-au rămas atât de multe de văzut în acest rest de viață, încât mă îngrozesc la cât de puține voi mai vedea. Dar admitația în fața ei, s-a combinat și cu un gust ușor… dulce-amărui!!














































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu