Din ciclul: “De prin jurii
adunate”
Natură, erotică entomologică sau
cât de fotogenice sunt gângăniile când și-o trag!!!
Multiple, felurite și, pe alocuri, parșive, sunt încercările unor participanți la saloanele de artă fotografică de pretutindeni, de a-și spori numărul acceptărilor și, de ce nu, a premiilor. Poate că aș înțelege toate aceste tertipuri dacă mizele de ordin material ar avea vreo însemnătate, chiar și infimă, comparată cu cele din tenis pe câmp, fotbal cu picioru’, polo prin apă, box cu pumnii sau hambal cu mâna!!! Dar nu există asemenea mize, astfel încăt ar trebui să ne limităm la mizele de ordin sentimental și/sau onorifice, ce ne-ar conduce, în mod firesc, la a juca “fair-play”, pe toți cei ce participăm la saloanele internaționale de artă fotografică.
Mă voi referi aici, în calitate de membru în juriile a 76 de saloane internaționale, la secțiunea “Nature”, prezentă în majoritatea saloanelor de artă fotografică din ultima vreme. Este cea pe care îmi place cel mai puțin s-o jurizez, astfel încât, fie că încep cu ea ca scap mai repede, fie că o las la urmă, pentru a începe cu secțiunile ce le consider mai “fotografice”!!
Las la o parte definiția dată de Photographic Society of America (PSA), ce definește explicit conceptul, pe care mulți nu îl pricep sau se prefac a nu-l pricepe… Unele saloane de artă fotografică fac recomandări de genul: “A nu se ignora fotografii de viață sălbatică (în text: wildlife) și fotografia de natură – aceștia sunt egali fotografilor de alte subiecte și concurenții noștri muncesc din greu pentru a produce lucrări de mare nivel ( în text: great works). Noi nu trebuie să desconsiderăm eforturile lor. Secțiunea natură este mare în asociațiile fotografice globale și noi nu trebuie să uităm de asta”. Același organizator mai recomanda arbitrilor, cu ceva vreme în urmă, ca la jurizarea lucrarilor din categoria “Nature”, să se țină cont, nu numai de calitatea artistică a lucrarilor, ci și de dificultatea realizării lor!! Mda, asta m-a făcut să dau, scrâșnind din dinți, note mai mari unor fotografii “dificile”. La secțiunea asta, ești nevoit să judeci... altfel decât ți-ai dori!!
La secțiunea în discuție, s-au “instalat” atât fotografi de valoare, cât și “făcători de imagine de natură”, amândouă categoriile putând răsufla ușurate că nu-și pun mintea cu ei baieții de la National Geographic!!
Am văzut o sumedenie de “nature photographers” care fotografiază, bunăoară, crocodili (sau orice alte jivine…)!! Ei bine, vom vedea, la secțiunea “Natură”, patru crocodile frumoși, nevoie mare, trimiși de respectivul fotograf, înspre aprecierea juriului!!! Poate spune cineva că nu fac parte din natură??!! După care, vom vedea alți patru la secțiunea “Travel”, foarte asemănători cu cei de mai sus căci, deh, fotograful a călătorit pentru a ajunge în habitatul lor (cu excepția celor ce viețuiesc pe lângă Nil sau Amazon…). La secțiunea “Jurnalism” vor căsca boturile suave, înspre noi, alți patru crocodili sau, de fapt aceeași, dar în alte poziții (dacă nu inversați stânga-dreapta!!)!! Păi nu, e journalism, măi frate, că te informeaza despre incontestabila realitate a existenței delicaților crocodili pe Mapamond??!!
La secțiunea “Color” vom găsi alți crocodili dar, eventual, ceva mai verzi, ițindu-și boturile delicate printre felurite buruieni lacustre!! Și, în sfârșit, la secțiunea “Monocrom” imaginile desaturate cu crocodili (în multe cazuri autorul “uitând” să observe că variantele colorate fuseseră postate la secțiunile anterioare…), vor încheia acestă adevărată “crocodiliadă fotografică”.
Nu insist acuma, prea mult, asupra faptului că acestă practică nu e prea corectă, mai ales în saloanele care au secțiunea explicită “Nature”!! Dar, cum scopul scuză mijloacele, ce nu fac unii pentru a încânta privirile încruntate ale membrilor juriilor??!!
În ceea ce privește dificultatea realizării unor imagini privind animalele, sunt de acord că, de multe ori, acestea sunt realmente dificil de realizat!! Nu te poți apropia de leu, de tigru, de hipopotam, de facocer sau de jaguar, că mușcă!! Elefantul dă cu trompa, rinocerul cu cornu’, bivolul african cu coarnele!! Cobra e veninoasă, iar ursul s-ar putea să nu fie în toane bune!! Și atunci, rămân inofensivele dar și sperioasele păsăruici, pe care le putem “aborda”, de la distanță, cu tele-uri babane, dar și insectele și fluturii, vietăți mult mai blânde, lente, inofensive și docile!!
Acestea din urmă stau cumințele (mai puțin cele zburătoare sau săritoare…), indiferente la prezența fotografului, ce se apropie de ele, cât poftește, înarmat cu răbdare, iscusință și optică macro. Dar și gângăniile sunt, de regulă, “sprintene” în afară de momentele… intime, adică de “mating”, noțiune devenită obsesivă în multe titluri de fotografii ilustrând astfel de… situații!! Profitând de indiferența sporită a “subiecților” în astfel de sublime momente, fotografii de natură se simt împliniți, realizați sau, oarecum influențați de semificația și tâlcurile momenetului, chiar… satisfacuți!! Mulți trăiesc cu impresia că
imaginile astfel realizate, indiferent de valoarea artistică, vor “da pe spate”
juriile iar, de multe ori, decepțiile nu întârzie să apară…
Rezultatul e o puzderie de imagini de acest fel dintre care multe, sunt nevoit să recunosc, bine realizate!! Chiar dacă e o adevărată “viitură” de indiscreții entomologice, sunt nevoit să le notez în mod corect, obiectiv, deciziile mele conducând, adesea la premii sau mențiuni!! Dar, oare, nu sunt îndreptățit, să (mă) întreb retoric: OARE NU E PREA MULT??!! Oare nu devine prea banală acestă temă, acestă abordare, acest subiect??!! Eu zic că DA (!!!), chiar dacă punctual meu de vedere rămîne fără ecou!!
În concluzie, nu pot să zic decât atât: Oare sunt chiar atat de fotogenice sunt gângăniile când și-o trag ??!!
