vineri, 23 martie 2018

Entomologie erotică


Din ciclul: “De prin jurii adunate”  

Natură, erotică entomologică sau cât de fotogenice sunt gângăniile când și-o trag!!!

Multiple, felurite și, pe alocuri, parșive, sunt încercările unor participanți la saloanele de artă fotografică de pretutindeni, de a-și spori numărul acceptărilor și, de ce nu, a premiilor. Poate că aș înțelege toate aceste tertipuri dacă mizele de ordin material ar avea vreo însemnătate, chiar și infimă, comparată cu cele din tenis pe câmp, fotbal cu picioru’, polo prin apă, box cu pumnii sau hambal cu mâna!!! Dar nu există asemenea mize, astfel încăt ar trebui să ne limităm la mizele de ordin sentimental și/sau onorifice, ce ne-ar conduce, în mod firesc, la a juca “fair-play”, pe toți cei ce participăm la saloanele internaționale de artă fotografică.
Mă voi referi aici, în calitate de membru în juriile a 76 de saloane internaționale, la secțiunea “Nature”, prezentă în majoritatea saloanelor de artă fotografică din ultima vreme. Este cea pe care îmi place cel mai puțin s-o jurizez, astfel încât, fie că încep cu ea ca scap mai repede, fie că o las la urmă, pentru a începe cu secțiunile ce le consider mai “fotografice”!!
Las la o parte definiția dată de Photographic Society of America (PSA), ce definește explicit conceptul, pe care mulți nu îl pricep sau se prefac a nu-l pricepe… Unele saloane de artă fotografică fac recomandări de genul: “A nu se ignora fotografii de viață sălbatică (în text: wildlife) și fotografia de natură – aceștia sunt egali fotografilor de alte subiecte și concurenții noștri muncesc din greu pentru a produce lucrări de mare nivel ( în text: great works). Noi nu trebuie să desconsiderăm eforturile lor. Secțiunea natură este mare în asociațiile fotografice globale și noi nu trebuie să uităm de asta”. Același organizator mai recomanda arbitrilor, cu ceva vreme în urmă, ca la jurizarea lucrarilor din categoria “Nature”, să se țină cont, nu numai de calitatea artistică a lucrarilor, ci și de dificultatea realizării lor!! Mda, asta m-a făcut să dau, scrâșnind din dinți, note mai mari unor fotografii “dificile”. La secțiunea asta, ești nevoit să judeci... altfel decât ți-ai dori!!
La secțiunea în discuție, s-au “instalat” atât fotografi de valoare, cât și “făcători de imagine de natură”, amândouă categoriile putând răsufla ușurate că nu-și pun mintea cu ei baieții de la National Geographic!!
Am văzut o sumedenie de “nature photographers” care fotografiază, bunăoară, crocodili (sau orice alte jivine…)!! Ei bine, vom vedea, la secțiunea “Natură”, patru crocodile frumoși, nevoie mare, trimiși de respectivul fotograf, înspre aprecierea juriului!!! Poate spune cineva că nu fac parte din natură??!! După care, vom vedea alți patru la secțiunea “Travel”, foarte asemănători cu cei de mai sus căci, deh, fotograful a călătorit pentru a ajunge în habitatul lor (cu excepția celor ce viețuiesc pe lângă Nil sau Amazon…). La secțiunea “Jurnalism” vor căsca boturile suave, înspre noi, alți patru crocodili sau, de fapt aceeași, dar în alte poziții (dacă nu inversați stânga-dreapta!!)!! Păi nu, e journalism, măi frate, că te informeaza despre incontestabila realitate a existenței delicaților crocodili pe Mapamond??!!
La secțiunea “Color” vom găsi alți crocodili dar, eventual, ceva mai verzi, ițindu-și boturile delicate printre felurite buruieni lacustre!! Și, în sfârșit, la secțiunea “Monocrom” imaginile desaturate cu crocodili (în multe cazuri autorul “uitând” să observe că variantele colorate fuseseră postate la secțiunile anterioare…), vor încheia acestă adevărată “crocodiliadă fotografică”.
Nu insist acuma, prea mult, asupra faptului că acestă practică nu e prea corectă, mai ales în saloanele care au secțiunea explicită “Nature”!! Dar, cum scopul scuză mijloacele, ce nu fac unii pentru a încânta privirile încruntate ale membrilor juriilor??!!
În ceea ce privește dificultatea realizării unor imagini privind animalele, sunt de acord că, de multe ori, acestea sunt realmente dificil de realizat!! Nu te poți apropia de leu, de tigru, de hipopotam, de facocer sau de jaguar, că mușcă!! Elefantul dă cu trompa, rinocerul cu cornu’, bivolul african cu coarnele!! Cobra e veninoasă, iar ursul s-ar putea să nu fie în toane bune!! Și atunci, rămân inofensivele dar și sperioasele păsăruici, pe care le putem “aborda”, de la distanță, cu tele-uri babane, dar și insectele și fluturii, vietăți mult mai blânde, lente, inofensive și docile!!
Acestea din urmă stau cumințele (mai puțin cele zburătoare sau săritoare…), indiferente la prezența fotografului, ce se apropie de ele, cât poftește, înarmat cu răbdare, iscusință și optică macro. Dar și gângăniile sunt, de regulă, “sprintene” în afară de momentele… intime, adică de “mating”, noțiune devenită obsesivă în multe titluri de fotografii ilustrând astfel de… situații!! Profitând de indiferența sporită a “subiecților” în astfel de sublime momente, fotografii de natură se simt împliniți, realizați sau, oarecum influențați de semificația și tâlcurile momenetului, chiar… satisfacuți!! Mulți trăiesc cu impresia că imaginile astfel realizate, indiferent de valoarea artistică, vor “da pe spate” juriile iar, de multe ori, decepțiile nu întârzie să apară…
Rezultatul e o puzderie de imagini de acest fel dintre care multe, sunt nevoit să recunosc, bine realizate!! Chiar dacă e o adevărată “viitură” de indiscreții entomologice, sunt nevoit să le notez în mod corect, obiectiv, deciziile mele conducând, adesea la premii sau mențiuni!! Dar, oare, nu sunt îndreptățit, să (mă) întreb retoric: OARE NU E PREA MULT??!! Oare nu devine prea banală acestă temă, acestă abordare, acest subiect??!! Eu zic că DA (!!!), chiar dacă punctual meu de vedere rămîne fără ecou!!
În concluzie, nu pot să zic decât atât: Cât de fotogenice sunt gângăniile când și-o trag!!!

















































luni, 19 martie 2018

Sagrada Familia


Sagrada Familia!! Un nume asociat, deopotrivă, cu originalul, revoluționarul dar și genialul architect-artist Antonio Gaudi dar și cu Barcelona. O catedrală atipică ce nu poate să nu te pună pe gânduri asupra concepțiilor arhitectului și asupra finanțatorilor vremii, care și-au putut imagina că mult-prea-conservatoarele autorități ecleziastice catolice de atunci, vor aproba un proiect atât de straniu și neobișnuit, la acea vreme. Dar au facut-o și, în 1882, construcția ei începe!!
Fatidcul an 1926 când arhitectul moare în mod stupid, marchiaza sistarea construcției și continuarea ei sub altă conducere, dar spre direcții ambigui, având în vedere că nu s-au găsit, în totalitate, planurile originale ale lui Gaudi.
Pe durata Războiului Civil Spaniol (1936-1936), construcția este din nou sistată, ba mai rău, o parte din ceea ce fusese construit e distrus, iar toate lucrările de restaurare și/sau continuare a construcției, conduc spre amestecul de stiluri, materiale și variante constructive ce ni se înfățișază azi!!
Părerile despre Sagrada Familia sunt împărțite, mergând de la admirația firească pentru originalitatea și măreția clădirii, până la păreri total negative!! George Orwell (cu ale cărui idei nu sunt de acord, nici după ce i-am citit “capodopera” numită “1984”, am văzut două filme inspirate de ea, precum și “cartoon”-ul subtil, vezi Doamne, “Ferma animalelor”) o califică drept “una dintre cele mai hidoase clădiri din lume”, exprimându-și chiar și regretul că anarhiștii din timpul razboiului civil nu au aruncat-o în aer când aveau ocazia. Mai sunt asemenea opinii cu care, desigur, nu sunt de acord!!
Ajungând în mirifica Barcelona, am dorit, bineînțeles, să o vizitez, pe baza unui bilet obținut pe internet. M-a frapat, dintru început, aspectul construcției, unde adăugirile din beton și alte materiale, de dată mai recentă, contrastau cu nuanța pietrei folosită de la începutul construcției. Mă îngrozea să constat cât mai e de dus până la capăt. Este înconjurată de un veșnic șantier și flancată de macarale uriașe ce-și rotesc brațele pe deasupra ei, lucrând sau prefăcându-se a lucra, într-o activitate de ar trebui să ducă, ipotetic, până în 2026, le terminarea construcției/restaurării catedralei.
Desigur, am fost impresionat de amplarea și măreția ei, fără a-mi putea ascunde regretul că nu a putut fi terminată pe durata vieții lui Gaudi sau după moartea sa, în baza risipitelor planurilor originale.
După ce am vizitat-o, am revenit pentru a realize aceste fotografii și a-mi contura prezentele gânduri. De câte ori încercam să realizez o imagine, trebuia să mă înarmez cu răbdare, așteptând să treacă prin fața mea rânduri întregi de scăfârlii japoneze, de care nu scapi pe oriunde te-ai afla!! De multe ori aveam impresia că nu mă aflu în Barcelona ci în Barcelokohama sau Barceloshima...
Mă gândeam la faptul că Sagrada Familia este vizitată de zeci de mii de turiști zilnic, numarul acestora ridicându-se la 2,5 milioane anual!! Dacă socotim că fiecare dintre aceștia plătește între 15-20 de euro, încasările întrec orice închipuire!! Dar oare, e în interesul cuiva, ca obiectivul să fie terminat vreodată??!! Din sumele colosale încasate trăiesc, bine-merçi, o armată de paznici și feluriți slujbași aflați permanent cu ochii pe tine, își trag partea municipalitatea barceloneză cu veleități de autonomii catalane, statul spaniol și mai au (încă) de lucru trudnicii implicați în munca de construcție-restaurare. Mană cerească, nu alta!! E vorba de o catedrală, nu-i așa??!!
La acestea se adaugă “puzderia” de vânzători mai mult sau mai puțin ambulanți (majoritatea asiatici…) de suveniruri și de fleacuri felurite…
În jurul ei e o vânzoleală de nedescris. Turiștii vin în valuri, privesc, și-o bifează în lista obiectivelor turistice de prim rang vizitate, o “mitraliază” frenetic cu camerele digitale și, tot mai mult, mai nou, cu telefoanele mobile și pleacă, unii dintre ei propunîndu-și să revină dupa terminarea construcției/restaurării!! Iar dacă acestea vor fi terminate vreodată, va rezulta ceva mult diferit de viziunea lui Gaudi. Oricum, el nu va avea ocazia s-o vadă, să-și pună mâinile-n cap și să moară la loc!!
Mi se părea un sacrilelegiu compozițional și o abatere de la esența lucrurilor a fotografia Sagrada Familia fără macaralele atât de bine și firesc încadrate în decor!! Fără macarale, schele și drapaje de șantier, iși va pierde din specific…
Nu cred că e în interesul cuiva ca Sagrada Familia să fie terminată vreodată!! Ea își realizează menirea turistică și comercială în mod ideal, în starea actuală!! La posibilitățile, dotările și tehnologiile moderne,  precum și la încasările greu de imaginat (mai ales că cei ce o administreaza pot oricând sa mărească prețul biletelor de intrare, fără să dea cuiva socoteala și fără teama de-a diminua afluxul de vizitatori), terminarea ei nu ar trebuie să constutuie o problema!! Problema e însă, alta…
Dinăuntru am putut admira mirificele vitralii în stil gaudian, râcâit fiind, permanent, de “viermele îndoielii” asupra originalității lor. Mă uitam la geamurile de la nivelele superioare, din sticlă banală, așteptându-și, docile, “vitralizarea”, pre imaginația designerilor contemporani.
Odată terminată, prețurile actuale, mari, ale biletelor de intrare nu se vor mai justifica. Asta nu înseamna că ele vor fi, neapărat micșorate, dacă nu vor fi, chiar mărite… Bunăoară, pentru vizitarea (parțială) a Casei Batlló sau a Casei Milà (La Pedrera), trebuie să te “scuturi” de 29 Euro!! De multe ori am constatat că plătesc biletul de intrare la un obiectiv turistic pentru a afla și ce NU pot să văd!! Am trecut prin asta și în Bercelona…
Ma bucur că am văzut Sagrada Familia și nu cred s-o mai revăd vreodată!! Nu că nu aș dori s-o văd finalizată, dar mi-au rămas atât de multe de văzut în acest rest de viață, încât mă îngrozesc la cât de puține voi mai vedea. Dar admitația în fața ei, s-a combinat și cu un gust ușor… dulce-amărui!!