marți, 29 iulie 2014

Marturisire

Este dificil de vorbit despre propriul mod de a aborda fotografia, mai ales că sunt provocat s-o fac acum, la capătul unei îndelungate succesiuni de încercări, căutări, revelaţii, marcate pe alocuri de bucurii sau decepţii, de succese sau insuccese, deopotrivă. Pot spune doar ca a fost o veşnică provocare spre o permanentă investigare a unui univers generos, aflat întotdeauna în preajma mea, pe căile cotidiene ale vieţii mele sau pe cele ce arareori îmi erau oferite ca evadare din cotidian. Mi-aş fi dorit întotdeauna sa pot ajunge în acele locuri ce din lecturi, vizionări sau povestiri mi se păreau - idealizate adesea şi de propria imaginaţie - ca fiind adevărate "El Dorado" ale inspiraţiei fotografice. Treptat mă consolam cu faptul că acele locuri sunt quasi-inaccesibile sau accesibile mult prea rar pentru a-mi putea fundamenta pe ele un univers al creaţiei mele, atât de vast şi diversificat precum mi l-aş fi dorit. Între timp, aşteptam adesea să se întâmple ceva deosebit şi sa fiu acolo sau să îmi vină clipa de inspiraţia în locuri prin/pe lângă care să am şansa să trec (mai mult sau mai puţin) întâmplător. Când toate aceste aşteptări şi-au dovedit, în mare măsura, zădărnicia, am început să-mi rotesc privirea în juru-mi, impunându-mi să văd cu "ochiul fotografului" realitatea înconjurătoare, lucrurile cele mai banale şi obişnuite ce ne înconjoară neprovocator, ademenindu-ne cu şoapte abia perceptibile să ne oprim, sa gândim, să le reconsiderăm. Poţi astfel avea revelaţia farmecului unui zid, al unui copac, a unei ape, şi câte şi mai câte... Era pe vremea fotografiei clasice când am început să fotografiez realitatea de lângă mine, locuri şi lucruri pe lângă care oamenii trec grăbiţi şi nepăsători şi să vin cu ele în intimitatea laboratorului. Apoi mă aplecam asupra imaginilor brute, intervenind prin acele laborioase şi rudimentare - afirmăm adesea acum - procedee de modificare a imaginii fotografice, ce ne erau atunci la îndemână Îmi plăceau imaginile care rezultau, până într-acolo că mi-am permis ă auto-definesc modul meu de lucru: fotografie intensivă: a obţine cât mai mult din ceea ce o imagine poate să ofere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu