Pantheon

A avea sau a nu avea statuie

A avea statuie ar trebui să însemne că nu ai făcut umbră pământului degeaba cât ai trăit şi ţi-a fost ridicată de cei ce sunt de acord cu ceea ce ai făcut în acea vreme, pentru o respectuoasă aducere-aminte sau pentru a le face în ciudă celor ce sunt de altă părere, pentru altfel de aduceri-aminte.... Ai avantajul că aducerea-aminte a trecerii tale prin viaţă să se răsfrângă, totuşi, asupra ambelor tabere, în cele mai felurite moduri. Statuia ta mai poate decora o anumită locaţie (dar pentru asta ar trebui să fie una bine realizată şi întreţinută...) sau, poate, dimpotrivă, s-o defavorizeze, poate deveni loc de rendez-vous sau reper pentru diverse referinţe şi localizări în spaţiu (şi, de ce nu, în timp...), ai plăcerea să ţi se cace păsările pe cap şi, eventual să-ţi fie demontată şi aruncată cine ştie unde, atunci când tabăra potrivnică ţie, exploatează într-un mod favorabil ei conjunctura istorică sau când îi află felurite cusururi estetice reale sau născocite. Şi d'astea se cam găsesc, din ambele...

Am văzut, presărate pretutindeni, busturi sau statui, multe realizate parca întru satisfacerea gusturilor taberei potrivnice. Şi parcă tot această tabără le şi "întreţine" (sau le lasă în plata Domnului, ceea ce nu cere efort, nici cheltuiala...).

Faptul că ideea de a le fotografia mi-a venit târziu, mă pune în situaţia de-a nu putea prezenta aici decât o "introducere" în ceea ce se conturează ca un nou proiect intitulat PANTHEON.

Mă gândesc la el mai ales în momentele în care aşez pe pervazul geamului de la bucătărie, resturile de pâine, pentru a hrăni păsările.

Sunt convins că nu voi întruni condiţiile pentru a-mi fi ridicată statuie!!